Trambulină

O trambulină se pune pe o suprafață la care te uiți, aflată la mică distanță. Trebuie să fie relativ plană — un perete nu acceptă niciuna — și iese în propria ta culoare, așa că toată lumea vede a cui este. Nu poți stivui una peste alta și nici nu o mai poți ridica: odată pusă, rămâne acolo până se stinge.

Când urci pe ea, te aruncă drept, perpendicular pe suprafața ei, de câteva ori mai puternic decât propria ta săritură. Asta îți aduce la îndemână acoperișuri, cornișe și scurtături la care nimeni nu ajunge pe jos și este cel mai rapid mod de a ieși dintr-un culoar în care nu vrei să fii. Apoi trambulina are nevoie de câteva secunde până să mai lanseze pe cineva.

Lansează *pe oricine*, iar asta e partea la care merită să te gândești. O trambulină pusă ca să ajungi la un punct de observație este o trambulină pe care robotul care te urmărește o poate folosi ca să te urmeze, iar una lăsată în câmp deschis le spune tuturor pe unde îți place să mergi.